Despre importanța celor 2 aspecte care ne definesc – sufletul și trupul

Lumea în care trăim este plină de lucruri care ne fac bine, dar și de lucruri care ne pot face rău (ne pot îmbolnăvi trupește, ne pot slăbi sufletește, ne pot face să ne pierdem credința în Dumnezeu, ne pot răni sau ne pot face să stagnăm într-o zonă de confort care nu ne va ajuta nicicând să evoluăm ca ființe spirituale în această viață).

După o lungă perioadă din viață în care m-am confruntat cu tot felul de „greutăți ale vieții”, care m-au ajutat să ies din zona de confort în care mă aflam și să evoluez atât fizic cât și sufletește (pentru că nu suntem doar carne și oase, ci avem și un suflet pe care trebuie să îl îngrijim așa cum ne îngrijim și trupul), am ajuns la concluzia că există 2 aspecte esențiale în viață de care trebuie să ținem cont ca noi să fim sănătoși, longevivi, fără probleme și griji și mulțumiți sufletește. Mai exact acestea sunt:

  1. Grija de sufletul nostru (prin credință în Dumnezeu cel care ne-a creat, prin rugăciuni și iubirea de aproapele)
  2. Grija de trupul nostru (prin alimentație și mișcare; menționez că aceasta nu trebuie nicicând să fie mai presus ca grija față de suflet)

Mediul în care creștem ne ajută să ne formăm niște obiceiuri, iar de cele mai multe ori acestea nu foarte sănătoase. Este nevoie de înțelegere și voință ca noi să schimbăm aspectele care nu ne plac la noi.

Din dorința de a împărtăși cu voi anumite lucruri de care poate nu ați auzit niciodată că v-ar putea fi de folos, încep prin această postare care sper că v-a captat atenția și vă va face să fiți alături de mine, pentru că din dragoste față de aproapele doresc nespus să împărtășesc din informațiile utile pe care le-am acumulat de-a lungul timpului, din dorința de a-i ajuta și pe alții să ducă o viață frumoasă, cât mai lungă, echilibrată și binecuvântată.

Când ne naștem noi moștenim doar informația genelor părinților și strămoșilor noștri. Avem un mic procent de 7% de informație genetică, primită de la părinți, bunici, străbunici etc. până la al 7-lea neam, însă aceasta nu reprezintă atât de mult, încât să dăm vina pe ea sau pe alții pentru problemele actuale din viața noastră.

Deci din momentul conceperii, chiar din burtica mamei, bebelușul începe să primească cealaltă informație care va contribui în mai mare măsură la formarea acestuia. Până aici nimic nu ține de mica ființă. Mamele astfel trebuie să aibă grijă la tot ceea ce simt pe parcursul sarcinii, chiar și după, la ce mănâncă, vorbesc sau fac de când acesta este în burtică și această atenție este extrem de importantă până la atingerea celor 7 ani de acasă, cum nu degeaba se zice.

Părinții pot ajuta noua ființă să se dezvolte armonios sau nu și toate acestea se realizează prin puterea propriului exemplu.

Revin asupra motorului vieții nostre:

Grija de suflet, în câteva idei reprezintă:

-să-L primim pe Dumnezeu în viețile noastre

-să respectăm poruncile Domnului

-să participăm la sfintee slujbe în duminici și în zilele de sărbătoare

-să ținem postrurile (care au și un mare folos trupesc nu doar sufletesc)

-să facem rugăciuni acasă, care este a doua biserică a creștinului

-să-l ajutăm pe aproapele nostru

Pentru a avea grijă de trupul nostru, acest templu al lui Dumnezeu, este necesar:

-să avem o alimentațe corectă (cea pe care ne-a lăsat-o Tatăl nostru Ceresc)

-să facem mișcare regulată, pentru că viața în sine înseamnă mișcare iar dacă nu ne vom mișca cât mai mult nu vom avea parte de o viața sănătosă și îndelungată.

Ca ultimă idee de încheiere a acestui articol, rețineți că în acestă viață este orice posibil, atâta timp cât nu încălcăm Legea Domnului, aceasta fiind în mod metaforic, manualul de utilizare corectă a omului, pe care dacă nu-l vom respecta vom avea parte de greutăți în viață și ne vom întreba „De ce eu? sau De ce mie?” așa că să fim buni cu sufletul și Domnul se va îngriji de tot ce avem nevoie.

Închei printr-o rugăciune către Tatăl Ceresc, pe cât de mică pe atât de profundă care sper să ne facă să realizăm că noi nu suntem de capul nostru pe acest pământ și că nu trebuie să facem lucrurile după propria noastră voie, în schimbul acestei atitudini vom primi toate bunătățile și darurile de la Dumnezeu.

„Fără Tine, nu aș fi venit dintru neființă, întru ființă,

Și nu pot nici să trăiesc nici să ma mântuiesc fără Tine,

Ceea ce vrei, accea și faci cu zidirea Ta,

Însă cred că Tu, fiind bun, vei rândui din prisos cele bune,

Nevrednic/ă sunt eu să știu, chiar să cer,

Povățuiește-mă dar ca să primesc pacea Ta. Amin.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *